Modifica de sa costitutzioni Frantzesa ajudu a sas limbas rejonalis...?

Sa pregunta manna chi andat a fùrriu in s’Europa de sas minorias linguìsticas a disora custa est: . Dae cando, custa istade colada, s’Assemblea Natzionale at aprovadu un’artìculu reconnoschende in fines sas limbas regionales comente “patrimòniu” de sa natzione, s’isetu de totus est a bìdere ite at a costare dae como in dae in antis. A unu chirru bi sunt cuddos chi narant chi at a mudare totu. Custu càmbiu de sa costitutzione isdoganat sas limbas de minorias chi sunt presentes in su territòriu frantzesu e at a permitire sa ratìfica de sa Carta Europea de sas Limbas paris cun s’aprovu leges prus in favore. Pro bascu, otzitanu, bretone, corsicanu e sos àteros limbàgios su tempus benidore at a èssere prus galanu. A s’àteru chirru bi sunt cuddos chi bident totu nieddu. In realidade no at a cambiare nudda proite sa modìfica costitutzionale no at tocadu pro nudda su status de su frantzesu chi est abarradu sa limba natzionale. Custu cheret nàrrere chi perunu àteru limbàgiu podet tènnere deretu a su reconnoschimentu ufitziale e chi sa Carta Europea at a abbarrare priva de reconnoschimentu. Chie at a tènnere resone? Su tempus l’at a nàrrere. Su chi est seguru est chi sa Frantza, paris cun s’Itàlia e sa Grètzia, sunt sos istados europeo otzidentales chi finas a como si sunt distintos pro una politica dèbile pro chistire sas diversidades e repressiva contras a sas limbas de minorias. A banda sa chistione ufitziale de sa ratìfica de sa Carta, su chi ponet a cumone custas tres entidades istatales est unu sentidu e una prassi de omologatzione de sas populatziones chi non faeddant sa limba ufitziale. B’at diferèntzias de seguru. Sa Frantza, pro assempru, mancari chi no lasset peruna legitimidade in sa forma de sas leges a sas limbas chi non sunt su frantzesu, in pràtica las lassat bìvere. Bastat a andare a fàghere una passigiada in Bretagna o Còrsica pro si nde sapire. In Itàlia totus sunt in favore a sas limbas de minoria a faeddos, ma in pràtica s’atacu a sa supravivèntzia de sas minorias est semper rebestu. Bastat a bìdere in Sardigna comente setores de primore de sa classe dirigente italianista (chi bidet su sardu che a unu/medas dialetos) si cumportat in sa chistione de s’ufitzialidade de sa limba sarda. Cando andat bene b’at pagu atentu, Cando b’at dolu e malesa s’iscadenat in atacos giornalìsticos e polìticos istrumentalizende finas pessonàgios populares chi non connoschent sa matèria a bias finas in fide bona. Dentistas-linguistas, barberis-pianificadores, dotzentes de sardu chi no ischint sa limba chi diant dèpere insingiare (ma ischint comente si faghent traballare sas amigas), giornalistas incruelidos dae sos buratinajos de sa cultura ufitziale. Unu degollu. Su Guvernu italianu posca at detzisu de truncare sos fundos a sa lege 482/99. Custu cheret nàrrere chi intro un’annu de tempus sos ufììzios linguìsticos sardos ant a tancare belle totus. Su sardu est a largu meda dae intrare in iscola dae sa ghenna manna. In Frantza in tames b’at prus isperas. Sarkozy l’aiat naradu in Carsica s’annu coladu. Chi su presidente frantzesu mantèngiat sa paràula? Diat èssere un’assempru pro àteros medas presidentes.